Ma tot intreaba lumea dupa ce am postat de pozele cu dubasii din Tara Zarandului, pe unde-am fost…Cum am ajuns acolo…Care-i povestea #musafirlatara …
Nu e asa complicat cand oamenii generatiei noastre ajung in pozitii din care pot face lucruri frumoase si campanii creative pentru comunitatea care i-a adoptat.
Irina Onescu e prietena mea din facultate. Am facut proiecte impreuna, am vizitat impreuna lumea in lung si in lat si am incercat sa schimbam tot impreuna cate ceva, sa facem oamenii sa zambeasca si sa se bucure. De 7 ani, Irina s-a mutat din Bucuresti la tara, iar de 2 ani e primar in comun Petris. Mi-a dat primul interviu inainte sa ajunga “primarita din Petris” si sigur ai auzit de ea pana acum la cata valva s-a facut in jurul faptului ca e independenta aia misto, cu ochii albastri, care nu tace cand astia de la putere o dau in stanga si-n dreapta cu ideile lor “crete”.
Nu ii fac campanie electorala, nu ma intereseaza sa o ridic in slavi (pentru ca nu am facut-o oricum pana acum), dar printre lucrurile pe care Irina le-a facut de cand a castigat increderea si voturile celor putin peste 1300 de locuitori din cele 5 sate pe care le administreaza se numara si campania #musafirlatara. Si cum mi-s plimbareata de fel, am ales sa vorbesc nitel (nah, ca sa iasa rima) de treaba asta cu mare potential din punct de vedere turistic.
Air BnB nu mai e niciun secret in Europa, asa cum nici statul in gazda nu a tinut la distanta orasenii de meleagurile mioritice niciodata, asa ca de ce sa ne-ascundem dupa deget, nu a inventat nimeni roata – dar Irina a reusit sa dea o noua valenta ideii simple care cheama lumea in vizita in vestul tarii. Acolo unde e ea si unde incearca sa faca ceva pentru comunitatea pe care acum o reprezinta. Pentru asta cred ca merita bila alba. Ca se chinuie sa faca ceva – sa ii educe deopotriva pe localnici sa isi depaseasca conditia si sa ii aduca pe oraseni sa descopere coltul de tara pe care ea l-a descoperit in copilarie si de care s-a indragostit la maturitate.
Situata intre Deva si Arad, cu niste peisaje absolut dementiale (cu dealuri, vai, cer senin, rauri din plin si oameni gospodari) e comuna Petrisului – satele Rosia Noua, Corbesti, Ilteu, Petris, Obarsia si Seliste sunt peste deal de resedinta regala a Savarsinului. Aici, o sa gasesti capite de fan, stupi de albine, cai sabatici, caprioare si liniste. Si tot aici sunt si oamenii care si-au deschis casele si sufletul primindu-i pe noi, cei care ne-am dorit sa fim #musafirlatara.
“Sa fii musafir este cea mai faină meserie, mai ales dacă ai norocul să ajungi “musafir la țară”. Oamenii de la sat sunt gazde native, si își primesc întotdeauna oaspeții cu zâmbetul pe buze, cu masa plină de bunătățuri gătite în casă și te răsfață cu atâtea feluri de prăjituri și plăcinte încât te fac să te simți din nou copil. Aerul curat, drumețiile pe ulițe pietruite, simplitatea traiului țărănesc și cinstita muncă gospodărească îți obosesc fizicul dar îți revigorează spiritul. Iar somnul după o astfel de zi pitorească este cu atât mai odihnitor.”, zicea Irina. Iar eu, care am mai fost la Petris pana acum, am zis sa ma conving ca si de sarbatori e asa.
Când tradiția Crăciunului bate secolul vitezei ? #musafirlatara
Posted by Oana Tache on 24 Decembrie 2017
Aici, oamenii nu au uitat cine sunt, de unde vin si pastreaza mandrii traditia. De sute de ani, din tata in fiu si din mama in fiica se invata dubele, colindele, dansurile si se tin balurile. Se gatesc sarmalele si se coc colacii, se face supa de pui cu taitei de casa si painea pe vatra. Oamenii iau apa din fantana si tes…E liniste si veselie…E bucurie…E Romania! Si te simti ca ACASA!
