Fata asta chiar exista! Alexandra Usurelu e fata care chiar exista. Desi, poate parea ireal cum o tanara da o cariera in domeniul economic pe o viata de artist independent, ei bine, asta chiar se intampla! Intr-un 2021 in care toata lumea muzicala, artistica si culturala, Alexandra Usurelu nu numai ca lanseaza “Fata Care Chiar Exista”, dar povesteste cu mine EXCLUSIV.
E muzica un job sau o chemare pentru tine?
Chemare a fost de la bun început. Dar muzica se abordează așa cum ai aborda cel mai serios job, din perspectiva unui mic antreprenor și cu bucuria unui copil care simte că si-a găsit rostul.
Dacă fanii tăi ar putea să îți descrie muzica, ce crezi că ar spune despre tine și creația ta?
Îmi spun mereu că nu le vine să creadă că ”există și așa ceva” în muzică, că se poate să faci lucruri mari și cu felul acesta de a cânta. Eu sunt pentru ei artista aceea care ”chiar există”, de aici și titlul celui mai recent album, lansat în urmă cu numai două săptămâni.
Cum arată o zi din viața ta la studio?
Studioul, pentru noi, este locul unde se întâmplă toate. Nu e doar locul unde imprim eu sau unde Bobby scrie cântecele și aranjamentele lui elaborate pentru band și orchestră. La studio țin legatura cu oamenii, de la studio pleacă materialele de promo pentru concertele mele, albumele și catalogul de merchandising spre distribuție, la studio organizăm aparițiile și stabilim tot conținutul pentru concertele live cu band și cvartet sau orchestră de coarde.
Unii artiști sunt mai prezenți la radio, alții mai puțin. Tu cum explici asta?
Eu am avut muzica difuzată pe posturile unde ea s-a potrivit. Unele posturi radio rotesc același cântec de 6 sau chiar 8 ori pe zi, altele le difuzează de 15 ori pe săptămână. Cred că e mai puțin relevant numărul acesta de difuzări, dacă reușești să umpli sălile pe care ți le propui și să aduni alături atâția oameni încât să poți crește an de an dimensiunea a ceea ce pui în scenă.
Suntem din ce in ce mai orientați către online. Sunt platformele de streaming o soluție pentru artiști?
Eu am vândut 12.000 de unități fizice (discuri) din primul meu album, alți artiști sunt orientați exclusiv către online. Văd asta ca vinul de soi care se găsește într-un anume magazin cochet versus vinul de la hypermarket, suficient de bun, dar în cantități imense, mai mari decât necesarul. Chiar așa mi-a comparat un ascultător muzica: ”Într-o lume în viteză, în care toți cumpără în grabă de la hypermarket, Alexandra Ușurelu este magazinul acela special cu sute de soiuri de vin, pentru care călătorești seara până în partea cealaltă a orașului, știind că vei găsi cu siguranță ceva excelent pentru gustul tău.”. Streamingul este soluția aceea pansament, ca un ceai cald pentru un suferind de boală cronică. Artiștii trăiesc acum o schimbare de paradigmă, iar conținutul artistic este acum adaptat în bună parte către consumul online, dar asta nu vine mereu cu plus de creativitate, poate avea și minusuri. Online sau offline, cred în continuare că dacă ești sincer cu tine însuți e cel mai simplu să îți convingi ascultătorii.
Cât contează implicarea soțului tău Bobby Stoica în ceea ce înseamnă “produsul” Alexandra Ușurelu?
Bobby e trup și suflet alături, iar amândoi facem asta mai mult decât full time. Mulți artiști independenți se împotmolesc pentru că pur și simplu nu pot risca să se ocupe numai de arta lor. Noi am reușit, pentru că, dacă faci un singur lucru, ești fortat de tumultul vieții să găsești soluții. Am avut și noroc, pentru că am descoperit că există mult mai mult public pentru felul acesta de a face muzică decât am crezut noi inițial. Iar muzica a fost atât de atent scrisă încât se contopește cu mine și felul meu de-a fi, nu a fost niciodată o discrepanță între ce am prezentat pe scenă sau pe înregistrări față de ce exprim eu în interacțiunile cu orice om.
Cât la sută dintr-o zi din viața voastră înseamnă muncă și cât la sută timp liber?
Timp liber am avut din ce în ce mai puțin, din momentul în care am ajuns la un public mai larg. Este un târg pe care am fost dispusă să îl fac. Bobby glumește că noi avem, de fapt, foarte mult timp liber, dar ”nu ni-l dă nimeni acum, ci îl luăm noi, abia la sfârșitul vieții”.
Care sunt piesele tale de suflet? Dar cea mai emoționanta experiența pe scenă?
”Fata care chiar există” este cântecul care dă titlul celui mai recent album, formularea aceasta este ca o ștampilă cu care am rămas după ultimii 4-5 ani cu concerte multe. Emoționante au fost nenumărate experiențe, îmi vine acum în minte doar un moment, de la finalul unui concert susținut pe scena Filarmonicii din Pitești. Atunci, pur și simplu mi s-au înnodat toate emoțiile în piept și nici nu am mai reușit să cânt ultimul refren al ultimului cântec, se mai numea și… ”Cântec de mers mai departe”. Oamenii erau în picioare, au înțeles situația și au început să cânte ei în locul meu. Le-am cântat, apoi, când am revenit în orașul lor și am mers mai departe.
Ce muzică ascultă Alexandra Ușurelu când nu o cântă pe a ei?
De curând o ascult pe Phoebe Bridgers, am aflat cu surprindere că are acum 4 nominalizări la Grammy cu acea muzică preponderent acustică, profundă și ușor anti-pop. Iar dintotdeauna le ascult pe Eva Cassidy, Katie Melua, Melody Gardot, Noa sau Norah Jones. Am descoperit-o acum mulți ani pe Gabrielle Aplin la Londra, deschidea la O2 un concert pentru John Mayer și am fost surprinși, eu și Bobby, să vedem că toata lumea îi știa versurile, cântecele. Am trăit și noi apoi, la scara noastră, acest lucru – deschizând un turneu întreg pentru Vunk în primăvara următoare și descoperind că oamenii știau deja tot materialul, nu doar ce se difuzase la radio.
De ce “Fata care chiar există”?
Publicul meu a avut acest gen de exprimare, cum spuneam mai devreme. Sunt mulți cei care își doresc să asculte un astfel de concept muzical, curat și bine pus în scenă, care prezintă un fel de idealism fără fisură, tocmai pentru că viața nu e întotdeauna așa. Dar, ca în arte pretabile pentru lirism puternic, la concertele mele publicul preferă să creadă împreună cu mine, chiar și pentru numai 2 ore, că totul e ”cum ai vrea să fie”, ca apoi să se întoarcă acasă cu seninătate și mai multă bucurie.
Un hashtag care te reprezintă în 2021.
Eu și Cornel Ilie avem un cântec pe noul meu album, se numește ”Eram fericiți, dar nu știam încă”. Acesta ar putea foarte bine să fie hastagul anului trecut. Cel de azi cred că e #mulțumescOanaTache, îmi face mare plăcere să răspund la genul acesta de interviuri, în care pot povesti pe larg despre lumea mea.
